S-a încheiat singurul festival din România dedicat fenomenului fusion - MultiSonicFest. Accesul în sala Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” în seara inaugurală a MultiSonicFest 2008 era, putem spune, suprarealist. Deşi nu făcea parte din spectacol, „decorul” ad-hoc pe care-l întâlneai în foaier, aflat în renovare, reuşea să te facă să te aştepţi la ceva straniu, care avea sau nu legătură cu faptul că se presupunea că vom participa la o seară a unicului festival din România dedicat fenomenului fusion.

Aşa cum au făcut-o de mai multe ori în ultimul timp, componenţii grupului Interart – de această dată în formula Irinel Anghel, Sorin Romanescu, Andrei Kivu, Mihaela Vosganian, Virgil Oprina – au demonstrat că nu au nici un fel de idei preconcepute. Centrul programului a fost compus din două lucrări ale compozitoarei Mihaela Vosganian – „Sogni tra suoni” şi „Never ending...”, care au susţinut perfect atmosfera de fascinaţie sonoră instaurată de piesa de teatru instrumental care a deschis seara, păstrând şi componenta multimedia.

De altfel, în multe cazuri, muzica contemporană – şi cea electronică în mod special – a început să solicite în mod aproape obligatoriu existenţa unei componente multimedia, aspectul vizual fiind fie preînregistrat, fie chiar live.

Dacă „Magic… more than music” de Irinel Anghel a fost o joacă a autoarei în limbajul teatrului instrumental, opera „Shopping in Paradoxosphere” este o lucrare mai ambiţioasă, cu o partitură concepută la comanda companiei Meta Theater din Munchen, care a prezentat-o în prima parte a acestui an la prestigiosul festival de teatru muzical contemporan Munchen Bienalle, apoi la Bucureşti, la Teatrul Odeon, pentru ca în acest moment să pregătească reprezentarea ei la "La Mamma Experimental Theater" de la New York.

 Faptul că arta contemporană poate avea şi scopul de