Nici in cel mai fericit caz, banii care vor fi incasati de SIF-uri in urma schimbului de actiuni BCR-Erste nu vor ajunge in buzunarele actionarilor integral, ci numai 60% (doar profitul realizat in urma tranzactiei poate merge spre dividende- adica diferenta dintre pretul actiunilor BCR din contabilitatea SIF si sumele obtinute din vanzarea lor, profit din care statul ia insa 16%, dividendele brute urmand sa se taxeze la randul sau cu inca 16%). Bineinteles, asta in cazul in care tot profitul e oferit sub forma de dividende si nu se...SIFoneaza pe parcurs, in activitatea de “administrare”. Fara cel mai de pret activ, SIF-urile vor incepe insa sa semene tot mai mult a “gaoace”.
Ieri, mare veste mare. Isi vand 4 SIF-uri participatia la BCR, intr-o tranzactie cu actiuni Erste si cash evaluata la 435 milioane euro. Las la o parte ca BCR este pretuita acum la mai putin de o treime din suma oferita de austrieci la cumpararea pachetului majoritar, e si criza, e vorba si de abilitatea istorica a SIF-urilor de a face tranzactii proaste. Adica pret supraevaluat cand admnistratorii cumpara ceva si subevaluat cand vand (vezi exemplul SIF Muntenia care a cumparat un pachet baban de actiuni FP cu vreo doi ani inaintea listarii companiei, la un pret apropiat de maximul atins de actiuni la cotarea la bursa, desi ar fi putut obtine un discount semnificativ, vezi si achizitiile de actiuni Biofarm pe maxime istorice, etc, etc, etc).
Investitorii mai emotivi jubilau ieri imaginandu-si cresteri cu procente bune in zilele ce vin, “doar intra 110 de milioane euro in visteria fiecarui SIF, cam 80-100% din valoarea actuala de piata”. Bine-bine, dar cat din banii astia pot fi transformati in dividende de fapt, ca asta ar trebui sa intereseze actionarii?. In primul rand doar PROFITUL rezultat in urma schimbului poate fi folosit in acest scop. Iar in cel mai favorabil seg
