"Trebuie sa ne gandim la modelul social-european", zice liberalul Tariceanu. Ba, "fara o economie performanta nu se poate sustine efortul protectiei sociale", replica socialistul de pana ieri Basescu. Social-democratia europeana este un model "bazat pe solidaritate si responsabilitate sociala, care sa ne dea posibilitatea sa asiguram o protectie adecvata la nivel social", spune cu toata convingerea premierul de centru-dreapta, dar "nu vom tine tot timpul linia Europei sociale", ne asigura presedintele de centru-stanga.
S-a-ntors lumea cu josu-n sus, liberalii imbraca peste noapte haine social-democrate, iar socialistii au ajuns sa aplaude rolul pietei in alocarea resurselor. Si daca ministrul Finantelor, Ionut Popescu, afirma ca "filozofia noastra este aceea de a incuraja munca, cu alte cuvinte, de a o taxa la un nivel scazut, dar pe de alta parte trebuie sa taxam mai mult consumul", e bine de stiut si ce parere avea clasicul Pareto despre chestiunea in cauza. Celebrul economist italian postula ca bunastarea sociala se defineste numai prin intermediul bunastarii indivizilor si ca fiecare individ este cel mai bun judecator al propriei bunastari. La noi de ce trebuie sa se interpuna intre individ si piata o entitate abstracta - bugetul? Stie el sa gestioneze resursele mai bine decat un cap de familie?! Mai bine s-ar recunoaste ca tendinta de a lua de la toti si de a da mai ales unora ascunde o intentie. Favorurile selective insotite de erori in gestiune pot fi mascate numai daca, inainte de a se da, se ia. Cat mai mult. De fapt, NI se ia, noua, tuturor.
Asadar, romanilor li se DA, liberal, o optiune prin intermediul impozitelor, pentru ca apoi, social-democrat, sa li se IA, cu ajutorul taxelor. In loc sa fie identificata cauza, se umbla iarasi la administrarea efectului: saracia. Potrivit lui Leszek Balcerowicz, "o tara saraca, cu un statut social hipertrof
