Scriitoarea Ioana Pârvulescu spune că se bucură de primăvarăşi că odinioară, în studenţie, a confecţionat ea însăşi mărţişoare

În preajma zilei de 8 martie, la librăria Humanitas de la Cişmigiu, s-a organizat o seară dedicată scriitoarelor, pornind de la eseul „O cameră separată“ al Virginiei Woolf (1882- 1941). Scriitoarea Ioana Pârvulescu şi criticul Dan C. Mihăilescu, împreună cu invitatele Annie Bentoiu, Gabriela Creţia şi Astrid Cambose, au încercat să răspundă, pe 5 martie, la întrebarea „De ce e nevoie ca să scrii bine“. În eseul ei scris în 1929, Virginia Woolf considera că o femeie are nevoie numai de o cameră separată şi de 500 de lire pe an ca să se poată concentra asupra scrisului. Pornind de la aceste afirmaţii, autoarea Ioana Pârvulescu spune că aceste idei sunt valabile şi în 2013, deşi acum o scriitoare are nevoie de cel puţin 500 de liră pe lună sau chiar pe săptămână. Ioana Pârvulescu apreciază literatura feminină a anului 2013, deşi în calitate de profesoară la Litere se declară speriată de idealurile studentelor ei „care au cam mult de-a face cu banii şi cam puţin cu arta, cu cartea“. Scriitoarea Ioana Pârvulescu subliniază, într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, că se bucură de zilele de primăvară şi că îi plac mărţişoarele: „E ceva inocent şi proaspăt în ele, chiar şi în kitschuri. Nu ratez să le privesc, în fiecare an. N-am purtat mărţişoare decât la ceas, dintotdeauna“.

„Weekend Adevărul“: Eseul Virginiei Woolf „O cameră separată“, scris în 1929, poate fi considerat un manifest feminist. Cât de valabil mai este acum acest manifest?

Ioana Pârvulescu: Azi e valabil, cred, ca artă poetică, ca manifest literar, iar nu ca manifest ideologic. După câte ştiu – deşi vorbesc absolut de pe margine –, la 1929 eseul a fost într-adevăr socotit un document feminist, pe de altă parte, cam cu o jumătate de secol mai târziu, a fos