Recenta conferinţă naţională de chirurgie de la Sinaia (30 mai – 1 iunie) a marcat trecerea dintre primăvara şi vara astronomică, ca un eveniment deosebit. Înainte de orice alt comentariu, se cuvine să spunem că evenimentul se înscrie printre marile reuşite ale manifestărilor ştiinţifice din ultima perioadă, luând în considerare amploarea, participarea şi organizarea, atribute neîndoielnice ale unui eveniment de înaltă ţinută ştiinţifică şi de remarcabil nivel academic. Se dovedeşte, din ce în ce mai pregnant, seriozitatea cu care Societatea Română de Chirurgie, alături de societăţile savante surori, abordează problematica specialităţii, ca şi apetenţa membrilor săi pentru valorificarea şi comunicarea experienţei personale, pentru dialog şi controverse benefice şi, în cele din urmă, pentru progres. Nota dominantă a manifestării a fost, fără îndoială, prezenţa tinerilor, o realitate deosebit de tonică, nu numai ca participare fizică, ci şi ca parteneri de dialog demni de luat în seamă. Am remarcat, nu fără nostalgia firească a generaţiei căreia îi aparţin, dezinvoltura şi aplombul cu care cei care ne iau locul şi reprezintă viitorul chirurgiei abordează domeniile majore ale chirurgiei actuale, în ton cu atributele stadiului modern al acesteia. Ca să nu rămân în aria unei teoretizări sterile, de dragul teoretizării în sine, cum tematica dominantă s-a adresat chirurgiei pancreasului, evoc una dintre trecutele noastre consfătuiri dedicate pancreasului, în organizarea colegilor de la Giurgiu şi desfăşurată pe un vas care a făcut, pe Dunăre, drumul până la şi de la hidrocentrala Porţile de Fier. Ce diferenţă colosală între acea perioadă, în care (simplu amănunt), duodeno-pancreatectomia cefalică pentru cancer figura doar ca o modalitate cunoscută Publicitate şi posibilă, în raport cu stadiul actual, în care intervenţia a intrat în aria soluţiilor curente, cu c