România începe să fie din ce în ce mai prezentă în topurile europene. Din păcate, nu cu lucruri bune, ci la trafic de persoane, la infracţionalitate etc.
Zilele trecute - în plină vacanţă - mă gândeam dacă toată ţara a ajuns aşa roasă de cusururi, contaminată cu păcate, atinsă de viciu la rădăcină.
Şi cum poţi să te deconectezi dacă nu prin bucurie? Aşa că am trecut prin Sibiu să-mi salut prietenii. Şi să-i sărut mâna Mitropolitului Laurenţiu Streza, cel de-al doilea meu tată, după cel de trup - aşa cum îl consider eu. La întoarcere, am fost nevoit să caut un internet pentru a transmite un text în redacţie. Am intrat un pic în panică şi mă pun pe dat telefoane peste telefoane. Cu chiu-cu vai am găsit un calculator conectat la internet în Râşnov, la Protopopiat. Părinţii m-au primit imediat cu bucurie.
După ce ne-am măsurat în priviri, cât mi-am scris textul, s-a legat un dialog. Preoţii, curioşi să afle cum mai merge treaba-n presă, eu cum merg treburile bisericeşti. Cel mai vorbăreţ, protopopul Gheorghe Colţea. Şeful preoţilor din Ţara Bârsei e vioi şi scund, dar cu o barbă mare, neatinsă de foarfece. Deh, meteahnă de ziarist, îl descos şi eu. P
ână-mi zice una de era să cad de pe scaun. „Păi, dragă domnule ziarist, trebuie făcută educaţie, misiune. Uite, eu slujesc la o parohie mică, de ţară, în Moeciu de Jos. Au venit unii cu nişte cursuri anti-SIDA şi droguri. Nu i-am luat la goană, că nu-s omul. M-am mirat ce caută. După ce-au văzut care- i treaba, şi-au făcut cruce. Nu mă laud, dar de zece ani la mine-n parohie nu există copil abandonat, vreun caz de SIDA, vreun scandal sau vreun cercetat penal. Nici un furt, cel mai mic”. Nu mai vorbesc - spune protopopul - că nu-i picior de sectant.
Nu prea îmi venea să cred, deşi auzisem numai lucruri bune despre acest colţ de rai, Ţara Bârsei. A doua zi, mai i
