În 1906, Severinul număra 3.119 case, 62 de străzi şi o populaţie de 23.769 locuitori. Vila "Evelyn", în stil elveţian (distrusă de bombardamentele din 1944), Casa "Sabethay" (azi Muzeul de Artă), sau Casa "Vlahos", sunt câteva din construcţiile reprezentative ale bunăstării severinene din "Belle Époque".

Între anii 1905-1907, în Grădina Publică a oraşului, se construieşte Uzina Electrică, echipată cu trei motoare Diesel-Sulzer de 120 CP fiecare, iar între 1907-1910 este edificată Baia Comunală, Severinul fiind printre puţinele oraşe care la acea dată dispunea de o asemenea facilitate. Tot în 1907 este desăvărşită acoperirea cu pietre cubice de bazalt a bulevardului Carol I, începută în 1892 şi a "Străzii Mari" (Strada Traian).

În 1910, simbol al solidităţii capitalului financiar severinean, este înfiinţată Banca Populară „Dunărea” (până în 1949). În octombrie 1910, în prezenţa prim-ministrului Ion Brătianu, însoţit de miniştrii Alexandru C. Constantinescu şi V.G. Morţun, sunt puse pietrele fundamentale care inaugurează lucrările la Fabrica de apă şi concomitent, la Castelul de apă, alimentarea făcându-se direct din Dunăre. Edificii emblematice în arhitectura oraşului, Castelul de apă (1910-1913) este realizat dupa proiectul inginerului Elie Radu, iar hala "Radu-Negru" (1904-1906), monument arhitectural reprezentativ al comerţului severinean, este zidită după planurile arhitectului C. I. Gabrielescu. La 3 noiembrie 1909 se pune piatra de temelie a Palatului Culturii (Teatrul), care va fi ridicat după planul arhitectului Grigore Cerchez. Până în 1911 apar Fabrica de gheaţă, Fabrica de tuburi din ciment, trei Fabrici de săpun, o Fabrică de lumânări şi două Fabrici de cărămizi.

În 1911, începe maxima dezvoltare a Severinului, care ţine până în anul 1915, perioadă în care "comuna" Turnu-Severin este electrificată, pavată, alimentată cu apă la standarde