Se consideră o persoană care încearcă pe cât posibil să nu uite de unde a plecat. Pentru că, spune Dana Zecheru, nu funcţia te reprezintă, ci modalitatea în care te comporţi cu cei din jur. Dana Zecheru a fost de mică atrasă de istorie şi, cum arhivistica e strâns legată de istorie, a ales acest domeniu de activitate. „Mama a fost profesoară de geografie-istorie şi aveam la dispoziţie o mulţime de cărţi şi de compendii. Distracţia mea favorită era pe atunci să citesc şi ce scrie pe lângă poze şi, când a venit vorba de facultate, am avut de ales între istorie şi arhivistică. Varianta pe arhivistică a mers cel mai bine, pentru că am fost printre ultimele generaţii care am avut repartiţie”, spune Dana Zecheru.
”Arhivistica e profesia mea de suflet”
Activează în acest domeniu de zece ani şi nu regretă deloc, dimpotrivă. „Indiferent ce va aduce vremea şi vremurile, o să rămân la această meserie, pentru că e profesia mea de suflet. Istoria se face pe document, iar eu am ajuns acolo unde se păstrează documentele şi se prelucrează, în ideea că le ordonăm, le păstrăm şi inventariem, pentru ca cei care vin după noi şi care fac, de fapt, istoria, să poată să folosească documentele foarte uşor”, afirmă specialista în domeniu. În opinia Danei Zecheru, în arhivistică e puţin mai complicat, deoarece consideră că nu poţi fi în acelaşi timp şi arhivist, şi istoric.
„Spun asta, în ciuda tuturor opiniilor, pentru că nu este foarte corect să depistezi un document şi să nu-l dai la sala de studiu, ca să te apuci tu să scrii din el. Practic, e ca un fel de concurenţă neloială. Noi, arhiviştii, suntem mai mult un fel de gestionari ai istoriei, iar cei care o folosesc sunt cercetătorii, muzeografii, istoricii. Şi arhiviştii publică, dar corect şi cinstit ar fi să o facă din documentele care sunt la sală”, îşi argumentează afirmaţiile Dana Zecheru.