Mâine jucăm cu Franţa. Nu prea am jumulit până acum Cocoşul Galic, necâştigând niciodată în meciurile cu miză, adică neamicale. Venirea lui Răzvan Lucescu la naţională a insuflat simpatie şi speranţă. Avem acumulări sărace în grupa noastră, dar Răzvan e tânăr, tobă de fotbal, un individ moral sută la sută şi nădejdile se leagă de viitor. Ziarul nostru de ieri titra cu un umor involuntar, adică inevitabil, “Iese Mutu, intră Surdu”. Nu-i nimic de comentat. Numele nu ni le alegem noi, le moştenim. Cert e că Mutu, un fotbalist superdotat, ne va lipsi.
Poate Surdu să-l facă uitat? E posibil, Surdu e tehnic, vivace, în vână, eu unul am toată încrederea în el. Răzvan a chibzuit bine unsprezecele de bază. Coman e sobru şi experimentat. Maftei e revelaţia campionatului. Rădoi e Rădoi. Chivu e Chivu. Raţ, bătrânul nostru jucător pe fronturi dure, e la locul lui.
Apostol, bibeloul ăsta cu tehnicitate de vis, e pariul lui Răzvan. Ghioane câştigase cândva trofeul de cel mai bun fotbalist român. Eu însumi l-am votat. Mara e un veteran cu mâna pe trăgaci. Pe Max Nicu nu-l cunosc, are un nume comic, dar vine dintr-un fotbal serios, cel german. De Surdu am vorbit.
Marica e unul dintre călăii Timişoarei, un profesionist autentic. În ultima clipă a fost convocat şi Gigel Bucur. Aş vrea să-l asemui pe Gigel cu un predecesor. Imposibil. Zvârluga e unic în felul lui.
