Daca ne vom putea descurca doar cu taierea cheltuielilor, recesiunea va fi dura si va dura mult. Daca vom ajunge sa marim si taxele - cu sau fara pastrarea cotei unice, nu conteaza -, va fi si mai dura si va dura si mai mult. In Europa, tot mai multe guverne au renuntat sau sint pe cale sa renunte la sperantele initiale investite in stimulentele fiscale propovaduite de Administratiile americane si validate de Grupul celor 20. Citeva dintre tarile mari se orienteaza deja spre reechilibrarea bugetelor, indiferent de consecintele acestor masuri asupra activitatii economice. In mod normal, aceste economii vor reintra in recesiune sau, dupa caz, se vor adinci si mai mult. Plina de consecinte va fi atitudinea Germaniei, tara cea mai ostila deficitelor guvernamentale, a carei decizie de a restringe drastic cheltuielile publice va lovi nu doar sectorul economic intern, ci va trimite unde de soc in intreaga Uniune Europeana. Fostul premier belgian Guy Verhofstadt anticipa ca Uniunea Europeana se indreapta catre modelul japonez: iesirea din criza va fi urmata nu de o relansare rapida, ci de ani buni de stagnare. Date fiind particularitatile UE - lipsa de coerenta politica este cea mai importanta -, situatia ar putea deveni chiar mai trista. In mod evident, Romania va fi afectata de aceste evolutii. La orizont se intrevede o prelungire a recesiunii, probabil o agravare a ei. Faptul ca nucleul dezvoltat al UE isi va reduce sau in orice caz isi va plafona importurile va priva Romania - si toate statele est-europene, indiferent de situatia lor actuala - de sansele unei relansari industriale. Aceasta nu se va putea produce decit prin export - pietele interne sint insuficiente. Asadar, in viitorul apropiat, clasa politica romaneasca va trebui sa conduca tara prin ape periculoase si agitate. Ca foarte multi dintre romani, sint pesimist in ceea ce priveste sansele de intrare pe un sce