Primul lucru pe care îl remarci când ajungi în Sicilia sunt claxoanele. Se claxonează sicilienii între ei, ca să se salute, se claxonează pietonii neatenţi, prietenii de pe trotuar, se mai
Primul lucru pe care îl remarci când ajungi în Sicilia sunt claxoanele. Se claxonează sicilienii între ei, ca să se salute, se claxonează pietonii neatenţi, prietenii de pe trotuar, se mai claxonează de semnalizare, în curbele de pe numeroasele străduţe înguste şi fetele singure. Şoferii nu par însă nervoşi ca cei de la noi, îşi zâmbesc atunci când sunt cât pe-aici să se ciocnească şi se înţeleg între ei din priviri şi semne, fără să ia prea mult în seamă ce spun indicatoarele decorative. Parchează fără griji în staţia de autobuz, iar dacă un poliţist le reproşează ceva încep şi dau din mâini. Cam toţi au maşinile zgâriate sau îndoite, dar ştiu să meargă foarte bine cu spatele. Alte obiceiuri Asta în octombrie, când sunt de două ori mai puţine maşini şi zgomot faţă de sezon. Partea proastă e că pentru a vedea Sicilia, nu doar un oraş sau două, ai nevoie de maşină, locuri frumoase fiind cam din 10 în 10 kilometri de-a lungul coastei. Deşi turiştii umplu oraşele, locurile par, cu puţine excepţii, destul de primitive, fără hoteluri înalte sau stridente, cu oameni veseli care îţi răspund la o întrebare în engleză povestindu-ţi viaţa lor în italiană. Scenele din "La vita e bella" în care Begnini ţine câte o teorie înclinându-şi capul într-o parte şi dând cu multă convingere din mâna cu degetele ţuguiate în sus nu e doar una de film. O pauză în gălăgie apare între 13.00 şi 17.30. Localnicii dispar brusc, pieţele se golesc, magazinele se închid. Între orele astea sicilienii nu muncesc şi nu prea circulă pe străzi, tradiţie care are probabil legătură cu căldura, dar e clar că şi toamna, poate chiar iarna, se păstrează acelaşi obicei. Seara mulţi ies, în şiruri vesele, laolaltă c