ATITUDINE. Preferinţa pentru roz îşi are rădăcinile în dorinţa de întoarcere la zilele fericite şi fără griji ale copilăriei. Sursa: Adrian Pîclișan
Oamenii care se îmbracă în roz văd partea bună a lucrurilor, arată mai tineri, zâmbesc mai mult şi sunt mai optimişti. Psihologii pun culoarea în legătură cu copilăria, inocenţa, cu perioada existenţei lipsită categoric de griji.
„Îmi dă încredere în mine”
Iulia Metea, 24 de ani, îşi ia energia din culoarea roz. E o apariţie interesantă, mai ales vara, pe holurile Universităţii de Vest, unde e masterand la Drept. Are o garderobă întreagă care cuprinde bluziţe, fuste, rochii, accesorii, toate în culoarea roz. Nu şi-a vopsit încă părul roz.
„Culoarea roz n-are o semnificaţie aparte pentru mine. Pur şi simplu îmi place foarte, foarte mult. Îmi dă o stare de bună dispoziţie, mă face mai puternică, îmi dă încredere în mine. Eu sunt încă un copil şi mă manifest ca atare şi cred că asta are o mare legătură cu rozul, o culoare vie, în fond. Rozul mă face să simt că trăiesc, independent de egoismul şi răutatea celor din jur; e o pată de culoare într-un peisaj trist. Aşa sunt eu”, spune ea.
Fetele - roz, băieţii - albastru
Potrivit oamenilor de ştiinţă, culoarea roz caracterizează în primul rând copilăria şi, implicit, puritatea. E clasic deja că, de regulă, fetiţele sunt îmbrăcate în roz, iar băieţii - în albastru. La adulţi, apetenţa pentru roz are două valenţe: e vorba despre o asumare a inocenţei, pe de o parte, respectiv de o provocare a acesteia prin folosirea culorii ca monedă de comunicare.
Anya Hurlbert, specialist neurolog la Universitatea Newcastle, spune că femeile preferă culoarea roz pentru că asociază culorile roşiatice fructelor coapte şi chipurilor sănătoase, în vreme ce bărbaţii preferă albastrul pentru că e o culoare unive