Moldoveni care au participat la lucrările de lichidare a consecinţelor celei mai mari catastrofe nucleare din anii ‘80 au povestit pentru „Adevărul" groaznicele trăiri de atunci. Toţi cei care au ajuns în Ucraina sunt au fost condamnaţi fără voie la boala „Cernobîl", măcinaţi de boli şi îmbătâniţi cu câteva zeci de ani.
26 aprilie 1986. Explozia celui de-al patrulea reactor al Centralei Atomoelectrice Cernobîl a trecut în „lista tăcerii" a autorităţilor sovietice. Nimic nu părea să ameninţe liniştea cetăţenilor URSS în acel an.
Tot sub semnul tăcerii în Moldova erau mobilizaţi bărbaţi tineri şi puternici care, fără nicio explicaţie, ajungeau în Ucraina. Cu tulburări diferite, toţi au fost condamnaţi la aceeaşi boală, numită de medicii moldoveni „Cernobîl", dar şi la o viaţă mizeră, contra unei pensii lunare de 2 mii de lei (115 euro - n.r.)
„M-au pus să aleg:
Cernobîl sau Afganistan"
Ruseştii Noi, raionul Ialoveni (Republica Moldova). Pe Grigore Merla (59 de ani) l-am găsit acasă. Nu a mai ieşit din curte de mai multe luni, fiind prizonierul într-un cărucior pentru invalizi. Este paralizat pe jumătate din 2001, atunci când a suferit o operaţie la coloana vertebrală. Cernobîlul îi bântuie minţile mai rău decât un coşmar.
FOTO DE TUDOR IOVU / Din 2001, atunci când a devenit prizonierul unui scaun cu rotile, Grigore Merla (59 de ani) a fost ajutat de soţia sa Efrosinia Merla (53 de ani)
„Eram şofer. Venisem de la Moscova şi nu reuşisem bine să parchez autobuzul că m-au şi înşfăcat ca pe o vită. Ajuns în Kraznoznamenscoe, Ucraina, am fost întrebat ce aleg: Cernobîlul sau Afganistanul. De Afganistan ştiam că e război, aşa că am ales Cernobîlul, despre care nu cunoşteam nimic. Am cerzut că va fi mai uşor", a spus pentru „Adevărul" Moldova Grigore Merla.
„În acel loc lipsit de
