Au trecut patru ani de la o dublă umilință pe care Steaua și suporterii ei încă nu au uitat-o. Se întâmpla totul pe finalul sezonului 2007-2008, unul în care lupta pentru titlul de campioană era una extrem de echilibrată și de dură și se ducea la baionetă între Steaua și CFR Cluj.
Astfel, cu doar două etape înainte de finalul sezonului, Steaua avea un avans de două puncte în fruntea clasamentului față de CFR iar titlul cu numărul 24 părea mai aproape ca niciodată de roș-albaștri.
Cu Marius Lăcătuș pe bancă și cu Dorin Goian suspendat aiurea de comisii, steliștii se deplasau în penultima etapă pe stadionul rivalei de moarte din Liga 1, Dinamo, acolo unde doreau cu tot dinadinsul să sărbătorească câștigarea campionatului. În prealabil, CFR se impusese pe teren propriu cu 1-0 în fața ”amicului” Jean Pădureanu, astfel că ”Fiara” și elevii săi erau obligați să plece neînvinși din ”Ștefan cel Mare”. Din nefericire pentru Dică & compania, Florin Bratu și Ionel Dănciulescu au înscris golurile prin care titlul de campioană se apropia considerabil de Cluj.
În ciuda celui mai dureros eșec din istoria lor postdecembristă în fața rivalilor de tradiție, steliștii încă nu-și pierduseră pe deplin speranțele la titlul. Aceste lucru se datora faptului că în ultima etapă, CFR juca la Cluj derby-ul orgoliilor locale contra echipei fanion a orașului, Universitatea. În ciuda aspectului că U Cluj era demult retrogradată în liga secundă, orgoliul lor de a-și umili rivala locală, furându-i titlul de campioană chiar în ultima etapă, era cartea pe care mizau steliștii lui Lăcătuș. Aceștia din urmă aveau de îndeplinit o simplă formalitate pe teren propriu cu sora mai mică, Gloria Buzău, care în tur răpea Stelei două puncte vitale în lupta pentru titlu.
Speranțele steliștilor că ”U” își va încurca concitadina prindeau aripi din ce în ce mai mari odată cu desfășurare