Zilele astea trebuia să se ţină al doilea tur al alegerilor legislative din Mauritania, după ce primul a avut loc pe 23 noiembrie. Au intrat atunci în cursa pentru desemnarea celor 147 de membri ai Adunării peste şaptezeci de partide, cel mai important dintre ele fiind Uniunea pentru Republică, formaţiunea actualului preşedinte Ould Abdel Aziz. Au lipsit, în schimb, zece din cele 11 partide reunite în COD (Coordonarea Opoziţiei Democratice), care au decis să boicoteze scrutinul, acuzând lipsa de transparenţă dintr-un regim pe care-l consideră de facto o dictatură. Excepţia a constituit-o Tawassoul, partid islamist din reţeaua Frăţiilor Musulmane, care a fost legalizat în 2007 şi e condus de Jemil Ould Mansour. Au mai prezentat candidaţi două partide de opoziţie din afara COD: Alianţa Populară Progresistă, a lui Messaoud Ould Boulkheir, care a fost preşedintele Camerei, şi El Wiam, construit de responsabili ai regimului lui Ould Taya, la putere din 1984 în 2005, epoca în care Mauritania a avut relaţii diplomatice cu Israelul. După publicarea rezultatelor primului tur, partidul prezidenţial şi aliaţii săi au un avans confortabil, iar islamiştii au adunat circa 10%. COD a cerut anularea rezultatelor, iar turul al doilea a fost amânat, din motive logistice, nu politice. Alegerile de acum sunt, de fapt, primele ţinute din 2006 încoace într-o ţară în care, de la independenţa din 1960, loviturile militare s-au ţinut lanţ. Şi actualul şef al sttaului a dat o lovitură de palat: în 2008, el era general şi patrona garda lui Sidi Ould Cheikh Abdallahi, care fusese ales preşedinte în martie 2007. Cei doi au intrat în conflict, Ould Abdel Aziz s-a pus în fruntea unui grup de pucişti şi, un an mai târziu, el era cel ales preşedinte al unei republici islamice în care charia se aplică atât de rigid încât nu poţi să găseşti nici măcar o bere de vânzare în toată ţara... Mauritania e, p