Comercianţii care folosesc case de marcat în centrele agroalimentare ale municipiului pot fi număraţi pe degetele unei mâini
Sute de oameni se înghesuie în pieţele din Iaşi în această perioadă pentru a-şi cumpăra cele trebuincioase de iarnă. Castraveţi, roşii, varză sau morcov, totul se vinde în cantintăţi industriale către gospodinele care vor să-şi aprovizioneze cămara.
Ne aflăm în Piaţa Nicolina, un loc în care, până să ajungi faţă în faţă cu precupeţii, „te izbeşti" de cel puţin cinci ori de întrebarea „ţigări, domnu'?". O simplă expresie prin care laşi de înţeles că ai fi interesat de tabacul de contrabandă şi comercianţii te trag deoparte să-şi prezinte marfa.
Click pe colaj pentru mai multe fotografii din Piaţa Nicolina
După ce te descotoreseşti de contrabandişti, intri în altă sferă a ilegalităţii: tarabele fără case de marcat. Peste tot e la fel, de la florăreasa ce-şi flutură fusta aşteptând clienţi, până la femeia de la ţară care mută cu mâna goală varza murată dintr-un bidon bâzâit de muşte în altul.
„Nu plictisim clienţii cu hârţoage inutile"
Casa de marcat, obligatorie, conform legii, pentru orice comerciant, este un obiect opţional în pieţele din Iaşi. Unii precupeţi o au, dar o ţin ascunsă printre sacii de ţelină sau pătrunjel. Alţii nu se sinchisesc nici de dragul aparenţelor sau măcar pentru a avea ce scoate la înaintare în cazul unui control. „Avem casă de marcat, cum să nu avem? Însă clienţii nu ne cer bonurile fiscale, aşa că nu prea o folosim. N-are rost să-i plictisim pe clienţi cu hârţoage inutile", a spus Romică Sandu, unul dintre comercianţii din Piaţa Nicolina. Clienţii, la fel cum spune şi precupeţul Romică, nu ţin neapărat să obţină „bucata de hârtie". Vin, cumpără, pleacă şi ignoră faptul că devin complici la evaziune fiscală în momentul în care nu cer bonul.
Amenzile mari nu-I sperie
