Căpitanul echipei CSS Giurgiu provine dintr-o familie de sportivi. Mama acestuia a făcut baschet de performanţă evoluând inclusiv la o formaţie de top, Universitatea Craiova, iar tatăl a jucat atât baschet cât şi handbal.
În acest moment Alin este singurul „sportiv” din familie, însă speră ca fie nepoţica Maria, fie copiii săi să continue tradiţia.
În clasa a V-a a fost selectat în grupa de „pitici” de către profesoara Smărăndiţa Iliescu cea care a pus bazele baschetului masculin în Giurgiu. „Aveam 11 ani şi eram foarte încântat. Se mai juca baschet prin şcoli însă nu la un nivel organizat. Alături de colegii mei făceam totul din pasiune, mai ales că era una dintre puţinele distracţii ale acelor vremuri” explică tânărul care îi poartă un respect profund antrenoarei sale. „A fost şi este mai mult decât un antrenor. Ne-a ajutat şi sprijinit întotdeauna, la fel ca şi domnul Iliescu. Plus că domnia sa este femeie, iar femeile-antrenor sunt altfel”.
Revoluţia l-a prins în autocar
Baschetbalistul povesteşte o întâmplare care l-a marcat teribil în timp ce echipa giurgiuveană se întorcea din cantonament, cu autobuzul. „Eram în Predeal şi am fost nevoiţi să ne întoarcem de urgenţă la Giurgiu atunci când am aflat că izbucnise Revoluţia. Şoferul a condus ca un nebun prin Bucureşti. În jur se auzeau focuri de armă, iar noi stăteam ghemuiţi pe jos, ca să nu ne atingă vreun glonţ rătăcit” rememorează Alin. Timpul a trecut, iar „puştii Giurgiului” s-au remarcat la toate turneele finale la care au participat. „Eram o forţă în acei ani. Oraşul nostru era prezent la fiecare turneu final. În anul 1992 am ieşit chiar vicecampioni naţionali, la Ploieşti” spune el.
La 17 ani a fost selecţionat pentru prima dată în lotul naţional de juniori, fiind coleg de generaţie cu Virgil Stănescu, Paul Helcioiu sau Rareş Apostol, participând inclusiv la un campionat european.
