În ultima vreme, tot mai des, este aproape imposibil să faci deosebirea între un om al legii excesiv de zelos şi un om al legii corupt. Cele două specii seamănă al naibii de bine.

În plus, în instituţiile statului s-a dezvoltat un sistem bizar, care ascunde informaţia importantă cu o frenezie de cloşcă furioasă ce-şi apără puii. Exces de zel? Corupţie? Greu de spus, dar există destule elemente care te pot ajuta să tragi concluzii.

În urmă cu câteva săptămâni, un angajat al Fiscului, chestionat de un ziarist în legătură cu un raport ANAF privind rambursările ilegale de TVA de la Galaţi, făcute cu complitatea unor angajaţi, ne-a sfătuit - cică prieteneşte - să nu scriem despre asta pentru că „nu o să ne facă bine".

Adică - vezi Doamne - dacă scrii lucruri incomode (dar perfect adevărate) despre şpăgarii de la Finanţe o să te ia ei la scuturat şi nu se poate să nu-ţi găsească ceva prost făcut în actele contabile. Bănuiesc că despre asta e vorba - şi nu despre o ameninţare de tip Al Capone - deoarece am ca reper faptul că proprietarul unui mic ziar local, care a scris despre acest subiect, a fost deja tăvălit bine de inspectorii Fiscului, care i-au cerut la control actele de la Decebal şi Traian încoace.

Întâmplarea face că-l ştiu bine pe funcţionarul de la Fisc amintit mai înainte. Nu cred că e corupt. În schimb, nu pot să spun acelaşi lucru despre unii dintre şefii lui, implicaţi în tot felul de afaceri dubioase.

Nu mai departe decât la 30 iunie este termenul limită până la care conducerea Finanţelor de la Galaţi trebuie să explice în scris Ministerul de Finanţe cum a fost posibil să aprobe returnări ilegale de TVA în sumă de vreo 5 milioane de euro. Să vedem ce capete pică!