Vladimir Tismăneanu: "După apariţia interviului meu despre Marx din EVZ am primit numeroase reacţii."

Între acestea, cu deosebire incitantă este aceea a filosofului Sorin Lavric. Cu permisiunea să public aici câteva din argumentele împotriva resuscitării, fie şi hermeneuticmarxologice, a interesului pentru un filosof responsabil (dacă nu culpabil) pentru ororile totalitare ale „socialismului real“. Scrie dl Lavric: „Util interviul dumneavoastră, căci numai cu astfel de răspunsuri, ca ale dumneavoastră, pot să-mi fac o imagine despre stânga actuală. Nu o să le placă celor de stânga că spuneţi răspicat că Marx nu poate fi complet abandonat de doctrinele de stânga pentru simplul fapt că face parte din matricea lor identitară. Cuvintele acestea echivalează cu un drept de veto împotriva stângii în genere. Şi iarăşi îmi place când pomeniţi de nostalgia după un internaţionalism privit ca solidaritate mitologică. Răspunsurile dumneavoastră sunt critice, dar echilibrate“.

Obiecţia lui Sorin Lavric ţine de faptul că eu susţineam necesitatea cunoaşterii marxismului în întreaga sa dezvoltare planetară drept premisă a rezistenţei faţă de cântecele de sirenă ale acestei religii politice. „Doar cu sfârşitul interviului nu pot fi de acord. Gândul că marxismul nu poate fi combătut decât dacă e cunoscut mi se pare o afirmaţie prea tare. Dumnezeule, mă trec fiorii de groază la gândul că ar mai trebui să deschid o carte de marxism! E o repulsie la mijloc căreia nu trebuie să-i caut explicaţii suplimentare. E îndeajuns să-mi spun că, în măsura în care admit că marxismul e împotriva firii umane, atunci e suficient să trăiesc potrivit acestei firi ca să elimin marxismul. Egalitarismul nu stă în firea omului, pur şi simplu. O societate egalitară dispare. Şi atunci nu trebuie să-i cunosc doctrina ca să-i combat consecinţele. Nimeni nu ia în serios marxismul, vorba lui