Unul dintre cele mai mari proiecte energetice ale spaţiului comunitar “pompează” în România 320 de milioane de euro şi retrasează harta intereselor geopolitice în estul Europei. Sursa: www.nabucco-pipeline.com
Controversatul proiect Nabucco şi-a pus la punct detaliile finale, iar luni, la Ankara, părţile implicate, compania Transgaz printre ele, vor semna acordul. Rămân detaliile conexe: o Rusie interesată să dinamiteze proiectul, anemia europeană vizavi de propriul viitor energetic şi capacitatea îndoielnică a României de a se implica într-un proiect de opt miliarde de euro.
Pe 11 octombrie 2002, Opera de Stat din Viena s-a îmbrăcat în haine de gală pentru o reprezentaţie de clasă, în patru acte. “Nabucco”, celebra piesă a italianului Giuseppe Verdi, se juca în fosta capitală imperială, amintind prin arii celebre de temele perene ale libertăţii şi sclaviei.
Într-un colţ al sălii, cinci oficiali necunoscuţi savurau un moment istoric: companiile OMV, MOL, Transgaz, Bulgargaz şi Botas tocmai semnaseră un protocol care statua intenţia celor cinci ţări pe care le reprezentau de a demara construcţia unui gazoduct menit să elibereze Europa de eterna dependenţă energetică de Rusia. Ideea a venit natural: de ce nu s-ar numi tocmai acest mega-proiect energetic Nabucco? Botezul fusese bifat.
Şapte ani mai târziu, proiectul cu nume de operă a strâns deja o serie impresionantă de controverse şi divergenţe şi se pregăteşte de actul final, înainte ca ideile proiectanţilor să capete formă fizică. Semnarea acordului pentru demararea proiectului este anunţată pentru luni, 13 iulie şi solicită prezenţele Turciei, Bulgariei, României, Ungariei şi Austriei. Plus degetele încrucişate ale întregii Europe Occidentale.
De ce ar putea rămâne conducta goală
După şase ani în care deciziile referitoare la proiectul Nabuc