Există unii oameni, mai ales femei care, înaintând în vârstă, ajung să scape pipi. Situaţia poate duce la autoizolarea acestor oameni. Incontinenţa urinară este favorizată de actul naşterii. În timpul naşterii, trecerea fătului produce rupturi ale muşchilor în zona perineului.

La această situaţie se adaugă şi purtarea timp de nouă luni a greutăţii fătului, care apasă tot pe zona perineului (pelvis). Perineul este o zonă de muşchi între organele genitale externe şi anus. Datorită ruperii musculaturii în timpul naşterii, ce duce la pierderea de urină în actul naşterii, medicii fac mici incizii ajutând trecerea fătului. Aceste tăieturi în musculatură sunt apoi cusute. Dar cu trecerea anilor, ţesuturile se relaxează, muşchii îşi pierd tonusul şi elasticitatea şi începe pierderea de urină, adică oamenii nu se mai pot ţine.

La unele femei, chiar dacă n-au născut, încetarea producerii de hormoni la menopauză, duce la slăbirea zonei de muşchi a perineului şi se scapă urina. Şi bărbaţii ajung să nu mai ţină urina după operaţii de prostată sau urologice. Şi operaţiile de hernie de disc pot favoriza incontinenţa urinară. Pierderea de urină intervine la apariţia unui efort, cum ar fi ridicarea de greutăţi, strănut etc. Dar incontinenţa urinară apare şi când pe om îl apucă o nevoie de a face pipi pe care nu o poate înfrâna. Care sunt tratamentele?

Chirurgia poate repara prolapsul pelvin. Dar cine n-are această stricăciune în zona pelvină (partea inferioară a abdomenului) poate să adopte un tratament nechirurgical. Se începe cu exerciţii fizice ce antrenează muşchii perineului, dar se iau şi medicamente de întărire a musculaturii sfincterului perineului. Prin tăieturi mici, chirurgii plantează o bandă de prolipropilenă ce susţine uretra, adică golirea din vezică. Prin mărirea tonusului se poate controla urinarea.

Altă metodă chi