Nu mă voi întreba nicidecum, asemenea „jurnalistului curios, câteodată nervos” care e Robert Turcescu ce a căutat Dan Voiculescu marţi seara la TVR, în calitate de unic invitat al emisiunii „Prim-plan”.
Câtă vreme îi acordăm acestui personaj cu trecut deopotrivă învolburat dar şi ceţos statutul de mare manipulator, de eminenţă cenuşie a vieţii politice româneşti, atâta timp cât Dan Voiculescu care, teoretic, nu mai îndeplineşte niciun fel de funcţie publică, stârneşte cu fiecare nouă apariţie, cu fiecare nouă zicere a sa înveselit-teatralizate reacţii prezidenţial-parlamentar-jurnalistice, e cum nu se poate mai normal ca şi Televiziunea naţională să fie interesată de prezenţa lui în platourile sale.
Nu fiindcă alte personalităţi mai acătării, precum preşedintele Băsescu, premierul Ponta sau liderul liberal Crin Antonescu o ocolesc, nu pentru că feluriţi responsabili cu strategiile editoriale ale instituţiei din Calea Dorobanţi sunt foşti simbriaşi ori simpatizanţi ai Varanului. Nu pentru că Antenele, atât de sensibile la şi atât de indignate de matrapazlâcurile fostelor conduceri teveriste, nu scot (deocamdată) o vorbă despre experimentele falimentare ale celei de acum.
Dan Voiculescu nu mai e senator deoarece aşa a vrut el şi fiindcă a renunţat la această calitate ca urmare a unui grotesc spectacol al demisiilor cu repetiţie. E doar preşedinte de onoare al unui partid ce nu a izbutit niciodată să intre în Parlament decât ajutat de prezenţa în cine ştie ce alianţă.Un partid minuscul care intră la guvernare numai ca eternă şi pare-se niciodată expirată „soluţie imorală”. Dan Voiculescu nu mai deţine scriptic niciun fel de trust media, asta dacă îi luăm de bune afirmaţiile potrivit cărora Antenele ar fi demult proprietatea uneia dintre fiicele sale.
Şi, cu toate acestea, aproape că nu există politician, nu există gazetar, nu există român care să
