Lăudabila intenţie a autorităţilor sau ONG-urilor de prevenţie a HPV prin vaccinare are şi un revers întunecat, care seamănă cu zicala „drumul spre iad este pavat cu intenţii bune”. Este vorba despre încurajarea tacită a contactelor sexuale cu diverşi parteneri. Adică, mai de-a dreptul, a desfrâului.
Doar ce s-a încheiat Săptămâna Europeană de Prevenire a Cancerului de Col Uterin. Şi aud că din martie începe în România. Evident că încercările autorităţilor de a reduce cifrele din statisticile îngrijorătoare sunt lăudabile şi demne de susţinut, dacă ţinem cont de scopul nobil al protejării vieţii trupeşti. Practic, suntem primii în Europa, atât ca incidenţă cât şi ca mortalitate, la cancerul de col uterin şi trebuie făcut ceva.
De aceea, m-am gândit să mă alătur şi eu acestei iniţiative, dar pe o latură specifică, susţinută de specialişti, importantă (cred eu), şi…cam neglijată: prevenţia prin combaterea desfrâului. Altfel spus, gândind mai creştineşte, să ocrotim şi viaţa duhovnicească, nu numai cea trupească.
Specialiştii susţin că virusul papiloma uman (HPV) se transmite prin orice fel de contact sexual. Riscurile cresc odată cu creşterea numărului de parteneri, dar nici un studiu serios nu ne spune exact cum şi cât. Prin urmare, chiar dacă par grobian, afirm că există o relaţie proporţională între desfrâu şi riscul de cancer de colon prin infectare cu HPV.
Este lesne de observat însă disproporţia reală între susţinerea mediatică puternică a vaccinării anti-HPV şi slaba informare a publicului în privinţa celorlalte mijloace de prevenţie: abstinenţa sexuală (de care aproape nimeni nu mai vorbeşte în spaţiul public, deşi este cea mai sigură metodă), limitarea numărul de parteneri sexuali, evitarea partenerilor sexuali care au avut, la rândul lor, un număr mare de parteneri sexuali şi, în fine, menţinerea unei relaţii de lungă durată exclusiv c