Se spune ca oamenii nu se diferentiaza in functie de cum suporta vestile bune si bucuriile, ci in functie de cum se raporteaza la tristeti si suparari. Oamenii se cam bucura cu totii la fel. Supararile le traim diferit. Acest rationament ne aduce in discutie o noua realitate: cum se vor raporta la infrangere trei din cei patru candidati care inca au sanse sa intre in turul doi si sa castige alegerile? E important, pentru ca fiecare conteaza in echilibrul politic de dupa vot.
Infrangerea lui Sorin Oprescu inseamna neintrarea in turul doi. Asta duce la intoarcerea sa la Primarie si la continuarea carierei sale acolo. Avand in continuare tangenta cu electoratul social-democrat, dintre care jumatate cel putin are o parere buna despre Oprescu. Oricate procente ar obtine, este meritoriu, cata vreme ele sunt obtinute ca outsider, ca independent, impotriva partidelor. Acceptarea infrangerii l-ar face pe Oprescu un primar mai bun, constient ca are nevoie de intarirea legaturii sale cu electoratul bucurestean pentru a fi reales. Neacceptarea infrangerii il va radicaliza, il va face sa devina ostil fata de publicul care l-a lasat din brate - bucurestenii, iar acest lucru ar putea duce la doi-trei ani de mari probleme in oras.
Infrangerea lui Mircea Geoana este data de pierderea presedintiei. Favorit sa intre in turul doi, Geoana ar produce o enorma dezamagire sa nu reuseasca acest lucru si ar disparea pur si simplu din politica romaneasca. Daca ajunge in turul doi si pierde, e de vazut cum reactioneaza. Fiindca asta poate duce la declansarea unei lupte interne in partid, cu scopul de a-si distruge taberele adverse, care ii vor cere explicatii pentru infrangere. De asemenea, o explozie de nemultumire ar distruge colaborarea cu PNL, impingand acest partid in bratele lui Traian Basescu. In fine, o alta varianta poate fi chiar aceea de refuz al acceptarii infrangerii