Un interviu cu scriitorul Vitalie Ciobanu, despre "francofonie, ca irizaţie a unui fost mare imperiu colonial", despre "limba româna în fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească, o limbă periferică, o limbă de bucătărie, o limbă de debara ...
Domnule Vitalie Ciobanu, faptul că aveţi o zi a limbii române (de anul acesta şi Bucurestiul o serbează, în 31 august) vă apropie mult de francezi, care şi ei au o zi a francofoniei. Însă francofonia pare astăzi o sărbătoare desuetă, franceza nemaifiind o limbă la fel de utilizată, cel puţin în Europa, ca engleza, de exemplu. Nu este şi sărbătoarea aceasta oareşcum inutilă?
Dincolo de faptul că sărbătorile seamănă întrucâtva, este o mare diferenţă între ziua francofoniei şi cea a limbii române în Moldova. Francofonia este irizaţia unui fost mare imperiu colonial şi, oricum, emanaţia unei puteri culturale care încă mai fascinează lumea, în pofida terenului pierdut în faţa limbii engleze. Republica Moldova – constituită după război pe 2/3 din teritoriul vechii Basarabii româneşti – este o fostă colonie a Rusiei ţariste şi a Uniunii Sovietice. Obiectivele naţionale şi democratice în epoca perestroikăi lui Gorbaciov au avut ca punct nevralgic, aici, tocmai restaurarea limbii române ca limbă oficială, care a fost interzisă pe timpul ocupaţiei sovietice. Româna în fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească era o limbă periferică, o limbă de bucătărie, o limbă de debara – sper că acest lucru este cunoscut de francezi, fraţii noştri latini. Pe 31 august 1989 limba română a devenit limbă oficială în Republica Moldova şi a fost adoptat alfabetul latin (imaginaţi-vă franceza scrisă cu litere chirilice şi veţi înţelege cum a funcţionat rusificarea la noi!). Astfel încât instituirea acestei sărbători vrea să arate cât de mult au contat pentru moldoveni – care sunt etnici români - revendicările cultural-identitare