10.000 de români la 500.000 de cretani. Dacă îşi fac un partid, românii pot câştiga locuri importante în municipalităţi.
Aici, auzi mai peste tot vorbindu-se româneşte. E firesc. În momentul de faţă, muncesc legal in Creta peste 10.000 de români, alţi circa 3.000 muncind la negru. Cărora se adaugă turiştii, nu puţini, deşi nu la fel mulţi ca ruşii sau polonezii. Nu e o cifră prea mare dacă o raportăm la milioanele de români din Italia sau Spania, dar e semnificativă în raport cu cei 500.000 băştinaşi. Românii care muncesc legal aici fac toate meseriile posibile, în general cele legate de turism, dar nu exclusiv, pentru că am cunoscut concetăţeni medici, funcţionari bancari sau patroni de mici firme de IT.
Însă pe cei mai mulţi români i-am întâlnit în agenţii de turism, hoteluri, restaurante, taverne şi terase, făcîndu-şi cu pricepere şi amabilitate meseriile, indiferent că erau ghizi, chelneri, recepţioneri, bucătari - apropo, o meserie căutată şi excelent plătită şi în Creta! - traducători sau vânzători. Ei înşişi cred că sînt ajutaţi în găsirea rapidă a slujbelor şi în buna lor exercitare de adaptabilitate şi de cunoaşterea limbilor străine. Cei mai mulţi din cele câteva zeci de români cunoscuţi de mine aici, în ultimii ani, vorbeau, pe lângă limba maternă, greaca şi engleza, unii franceza sau germana, ba chiar şi limbi mai exotice pentru noi, precum rusa, polona, ceha, sârbo-croata sau olandeza. Am cunoscut ghizi care vorbeau fluent 5 - 6 limbi, pe care le schimbau instantaneu, la nevoie.
Zilele trecute, pe când îmi luam papuci de protecţie pentru malurile stâncoase ale insulei, auzindu-mă schimbînd o replică, vânzătoarea a schimbat şi ea imediat buna sa engleză cu o excelentă română. Nu era o compatrioată, ci o rusoaică din Chişinău, măritată cu un bucureştean. Şi-au învăţat reciproc limbile de apartenenţă nu neapărat ca o probă a iubirii, ci din
