Marile cluburi vorbesc din ce în ce mai tare despre nevoia de schimbare a Ligii Campionilor cu bătaie spre mult discutata Super-Ligă
Se întîmpla acum exact 20 de ani. O nouă ediţie a Cupei Campionilor pleca la drum, cu Steaua Roşie Belgrad drept deţinătoare a trofeului, dar care nu putea juca pe propriul teren, căci în fosta Iugoslavie începuse deja conflictul. A fost ediţia de tranziţie între vechea Cupă a Campionilor şi noua Ligă a Campionilor. O ediţie intermediară, pregătitoare, căci a fost pentru prima dată cînd sistemul de tururi eliminatorii era înlocuit cu cel al grupelor "optimile", "sferturile" şi semifinalele fiind comasate în două grupe de cîte 4, pe sistem campionat.
Ultima cîştigătoare a Cupei Campionilor Europeni este FC Barcelona. Ultima cîştigătoare a Ligii Campionilor este tot FC Barcelona. Ce s-a schimbat în aceşti 20 de ani? Foarte multe. Liga Campionilor a devenit competiţia supremă a lumii la nivel de club, polul de atracţie la mijloc de săptămînă, o comuniune a elitelor acestui sport, Everestul fiecărui fotbalist şi El Dorado-ul oricărui patron ori preşedinte de club. În 20 de ani, imnul Ligii Campionilor, o adaptare a operei lui Handel compusă în 1727, la încoronarea Regelui George al II-lea al Angliei, a devenit una dintre cele mai populare melodii din lume, finala Ligii Campionilor a devenit cel mai vizionat eveniment de pe planetă, depăşind din 2009 încoace celebrul Super Bowl american, iar sumele de bani oferite participantelor la festin multiplicîndu-se progresiv.
În ultimul timp, urmare a politicilor electorale duse de candidaţii la şefia UEFA, competiţia s-a împărţit în două: Liga Campionilor şi, din primăvară, Champions League. Faza grupelor, în care au început să intre tot mai des nume din eşaloane inferioare ale fotbalului, a devenit de multe ori o obligaţie de serviciu pentru marile cluburi, stres
