Cei noua lautari sunt ultimii reprezentanti ai traditionalei fanfare din Cugir.
Au ajuns la Brasov ca si cand ar fi dat cu banul. "Unde mergem? Mergem in Brasov, ca n-am fost niciodata? Mergem!", povesteste Mihai Galan cum s-au hotarat ei, noua muzicieni din Cugir, sa vina la Brasov pentru cateva zile. Sunt noua cu totii, frati si veri laolata.
"Parintii nostri, ei intre ei, au fost frati. Ne respectam, ne ajutam, ne invatam unul pe altul. Iar de repetat, cam de trei ori pe saptamana, la noi in Cugir, la Clubul Sindicatului", spune Mihai Galan, trompetist si seful fanfarei. Formatia e singura fanfara din Cugir.
"E demult. A fost intai a cehilor, apoi a sasilor, apoi a romanilor, si dup'aia, a noastra. A fost a uzinei, iar tata a fost dirijor la fanfara. Si am ramas noi", spune omul, mandru ca pe vremea lui Ceausescu, fanfara din Cugir a luat, de sapte ori, locul intai pe tara.
Melodii vechi, dar dupa partitura
Melodiile le-au mostenit de la parinti sau de la unchi. Dar fac si prelucrari dupa Gheorghe Zamfir, Goran Bregovic, Boban Markovic. "Luam piese de la ei, le prelucram, nu le copiem ca la xerox", zice mandru seful trupei.
Dar mai mandru e ca toti sunt "notisti", adica stiu sa citeasca notele muzicale, nu canta "dupa ureche", ca orice lautar. "Baietii" au si studii de muzica, au facut chiar scoala.
"Eu am facut liceul de muzica, iar baietii Scoala Populara de Arta, si am avut profesori buni. Tata a cantat si la fanfara din Baneasa. Si era «notist» foarte bun. De la el am invatat mai mult decat de la scoala", marturiseste Mihai Galan.
Instrumente vechi
Au cantat in mici spectacole, pe ici pe colo, si in rest, la chefuri, distractii, nunti. Chiar si imormantari. "La nunti si la chefuri ne simtim cel mai bine. Si acum, de sarbatori, colinzile ne ating foarte tare, su
