Comisar ideologic devenit academician comunist, Mihail Roller (1908-1958) a distrus istoriografia românească. C. Ionescu- Gulian, la ora când scriu aceste rânduri, membru titular al Academiei Române, ales în 1955, a demolat filosofia românească.

Mă întreb când vor veni analizele rolului nefast al acestui ideolog, un arhitect al utopiei în sensul pervers al acestei întreprinderi, mai cu seamă între 1948 şi 1965, în lichidarea autenticelor valori ale gândirii româneşti, în lupta împotriva a ceea ce partidul numea "liberalism", "obiectivism", "misticism", "iraţionalism" şi "cosmopolitism"? Când se va spune cum a îndeplinit el, cu demonic zel, ordinele politrucului şef, doctrinarul en titre Leonte Răutu? Cine i-au fost protejaţii şi aghiotanţii? Cum şi-a prigonit colegii şi cum a înmormântat atâtea cărţi şi destine în anii dogmatismului dezlănţuit?

Născut în 1914, C. I. Gulian a scris iniţial două cărţi promiţătoare (imediat după război): "Introducere în etica nouă" şi "Introducere în sociologia culturii". A fost însă atacat şi umilit de Răutu într-un discurs de o rară vehemenţă în 1948 şi s-a repliat oportunist, devenind cel mai acerb adversar al memoriei lui Titu Maiorescu, al tradiţiei junimismului şi al raţiona lis mului critic interbelic.

I-a detestat şi i-a persecutat pe un Mircea Florian şi pe un P. P. Negulescu, nemaivorbind despre ura sa pentru Lucian Blaga (aici se întâlnea în mişelie cu un Pavel Apostol). În 1957, de pildă, Gulian, apologetul "gândirii progresiste", nu pierdea prilejul de a pune la stâlpul infamiei "filosofia burgheziei decadente": "Poporul român - ca toate popoarele - are faţă de moarte o atitudine firească, sănătoasă, considerând-o drept un fenomen natural, pe care experienţa sa milenară de viaţă l-a integrat prin legea firii (…). Poporul nici nu se resemnează, nici nu primeşte cu bucurie moartea; el o acc