Cu ocazia aniversării a 35-a a instituţiei, managerul Sălii cu Orgă vă invită la un concert de zile mari duminică, 15 septembrie, în faţa Catedralei Mitropolitane.

„Adevărul“: Doamna Zubcu, pe 15 septembrie se împlinesc 35 de ani de când în Sala cu Orgă a răsunat prima dată acest instrument grandios. S-a întâmplat în 1978, când dumneavoastră v-aţi început studiile la Colegiul de Muzică „Ştefan Neaga“. Ce amintiri aveţi legate de această sală înainte de a-i deveni director?

Larisa Zubcu: Îmi aduc bine aminte timpul când Sala cu Orgă era încă Banca Orăşenească. Când eram copil veneam aici cu mama şi, văzând această încăpere enormă, intram în ea ca într-un templu. Nu am prins, din păcate, primul concert de orgă, dar când am devenit elevă la „Ştefan Neaga“ frecventam deseori concertele instrumentale de aici. Era o mare bucurie şi onoare să venim aici, fiind elevi, pentru că pe scena Sălii cu Orgă evoluau mari muzicieni. Mi-i amintesc pe Victor Tretiakov sau Igor Oistrah. Cine nu fusese acolo? Erau muzicieni din fosta URSS care au devenit muzicieni renumiţi. După anii 1990, graniţele s-au deschis şi am avut şansa să auzim cu toţii instrumentişti din SUA, Germania, Franţa şi multe alte ţări.

Aţi menţionat Banca Orăşenească. Cum a devenit o clădire cu ghişeuri o sală de concert? Ce modificări a suferit edificiul?

Clădirea a fost readaptată pentru o instituţie de concert datorită unui grup de intelectuali cărora le-a venit ideea de a instala o orgă la Chişinău. Era un act de curaj, dar şi o necesitate de a umple golul format în Capitală de lipsa unui astfel de instrument. Faptul că a fost o bancă înainte de a fi o instituţie de concert îi dă Sălii cu Orgă o oarecare sobrietate. Monumentalismul clădirii dă un ton, o dispoziţie şi dispune oamenii la o oarecare etichetă, vestimentaţie şi comportament. La fel, un mare plus este acustica minunată. Bineînţe