Licenţa pentru furt din actuala Constituţie împiedică introducerea unei nuanţe importante: averea nejustificată.

Adrian Copilul Minune a renunţat la o obscură carieră politică în Consiliul Local al comunei Ştefăneştii de Jos, judeţul Ilfov, pe motiv că nu mai are deloc chef ca Agenţia Naţională de Integritate să-i examineze averea şi provenienţa acesteia. ANI l-a verificat şi a constatat că între veniturile declarate şi cele afişate e o diferenţă de aproape un milion de euro. Dacă ar fi fost duse până la capăt, procedurile ar fi arătat de unde provin aceşti bani. Cel mai probabil, de la bancnotele lipite pe frunte de nuntaşi care nu ţin să primească bon fiscal. Dacă declara aceşti bani la Fisc, Adi plătea impozit şi scăpa de orice probleme. Cum nu a făcut-o, ANI a propus Comisiei speciale de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti confiscarea averii nejustificate. Şansele de succes ale Agenţiei sunt însă minime, pentru că Adi Minune este apărat de o prevedere anume din Constituţie: „Caracterul licit al averii se prezumă". Cu alte cuvinte, suntem obligaţi să prezumăm că milionul de euro al lui Adi Minune a fost dobândit fără ca acesta să comită vreo infracţiune sau vreo contravenţie.

Exemplul manelistului e însă benign şi total nevinovat. Înlocuiţi-l pe Adi Minune cu oricine altcineva şi înlocuiţi manelele cu: droguri, prostituţie, trafic de persoane, extorcare, şantaj, crimă organizată, trafic de influenţă, şpagă. Indiferent de sursa banilor, titularul lor este la fel de bine apărat de sus-menţionata prevedere din Constituţie. Tot ce a acumulat fără să fie dovedit că provine dintr-o infracţiune se prezumă că e licit şi nu i se poate confisca.

Licenţa pentru furt - cum a calificat ambasadorul SUA această pavăză constituţională - împiedică introducerea unei nuanţe importante: averea nejustificată. Nici licită, nici ilicită, ci doar nejustificată. Îndăr