Moartea unui copil este înmiit mai tragică decât moartea unui matur. Unda de şoc este devastatoare chiar şi când mijlocitor al destinului este hazardul: un accident tragic sau o boală nemiloasă.
Citeam zilele acestea că un copil de 12 ani a murit în curtea unei biserici din satul Urecheşti. Îngrozitor! Cum? De ce? Au fost primele întrebări care mi-au venit în minte, cumva din instinct profesional, cumva cinic...
Povestea micuţului seamănă izbitor cu cea a sclavilor africani. Cinematografic vorbind, pentru că nu ştiu sigur cum a fost în viaţa reală soarta sclavilor din Africa. În copilărie, am văzut un serial pe această temă - „Rădăcini" se numea - care m-a marcat profund şi mi-a introdus în vocabular un nume: Kunta Kinte.
Nici nu ştiu dacă acest personaj era bun sau rău. Ţin minte doar suferinţa oamenilor fără libertate: bărbaţi, femei şi copii reduşi la condiţia de animal de povară, de prăsilă, de distracţie sadică...
N-aş fi crezut că acum, în secolul 21 se pot repeta dramele din coruptul secol 18. Dar cazul copilul mort în week-endul trecut în curtea bisericii din Urecheşti - România mi-a arătat că nimic nu este imposibil. La doar 12 ani, băieţelul era sclavul unchiului său. Fusese cedat de părinţi, cu bună ştiinţă, pentru a fi inclus în „turismul cerşetoresc".
Cu calendarul hramurilor în mână, unchiul devenit proprietar de sclav bătea toată Moldova, sat cu sat, biserică cu biserică, pentru a aduna bani din mila oamenilor.
Micuţul folosit drept momeală, bolnav de epilepsie şi astm bronşic, aducea bani frumoşi, pe care unchiul îi folosea „ştiinţific": pentru băutură, ţigări şi alte plăceri. „Sclavul" primea la schimb un colţ de pâine şi o ploaie de pumni şi palme. Medicii care i-au examinat trupul fără suflare au fost şocaţi. La 12 ani cântărea 20 de kilograme şi avea răni cât un veteran al două războaie mondiale.
Revoltăto