Guvernarea actuală «de dreapta» nu face altceva decât să întineze nobilele idealuri ale capitalismului.

Prea mult timp s-a consumat pentru a se discuta despre remanierea Guvernului Boc. De parcă rămânerea în funcţie sau plecarea unor Şeitan, Funeriu, Vlădescu ar schimba ceva fundamental în mersul lucrurilor. Nu. Tăierea capetelor nu furnizează decât iluzia unor măsuri care să mai răcorească spiritele prea încinse, la fel cum menţinerea echipei este tot o iluzie, cea a unităţii unui Cabinet decis să aplice un program dificil, dar câştigător în cele din urmă.

În spatele spectacolului de sunet şi lumini, al întâlnirilor tainice din pădurea Snagovului, al confruntărilor dintre taberele PDL, care acum nu mai sunt numite grupuri de interese, stau realităţile României. În această privinţă nimeni nu mai poate fi minţit.

La mijlocul anului 2010, ţara noastră este în plină recesiune economică. E adevărat, în primul trimestru au crescut exporturile şi producţia industrială, dar, în total, scăderea s-a dus la 2,6% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Veniturile la bugetul de stat au continuat să se prăbuşească, mai ales cele provenind din TVA şi din accize. Simultan, cheltuielile au crescut. Concluzia este doar una singură, faliment! Poţi da afară zece Vlădeşti, tot aia e!

Înflăcăraţii susţinători ai Guvernului afirmă că plata salariilor şi a pensiilor e de vină pentru dezastrul din finanţele statului. Alţii se bucură ca bezmeticii că s-a terminat cu viziunea de stânga a statului social. Nişte analfabeţi politici. Dacă ar fi aşa, nu era datoria guvernării de „dreapta" a lui Emil Boc să producă prosperitate, creştere economică, îmbunătăţirea mediului de afaceri şi a cadrului concurenţial? Nu trebuia ca PDL, fiind de dreapta, popular-conservator, să poarte capitalismul românesc spre noi culmi de eficienţă şi dezvoltare? Şi ce a făcut?

A hrănit acee