Sîrbul care a fost şi pe locul 12 în lume explică de ce sportivii din ţara lui se dăruiesc atît de mult pe teren şi luptă pînă la ultimele resurse
Abia şi-a încheiat meciul din primul tur, în care l-a învins pe australianul Marinko Matosevic cu 7-6 (5), 6-3, e transpirat şi încă gîfîie un pic din cauza efortului. Important pentru Troicki e însă că a mai pus o victorie în zestrea încă destul de subţire a acestui sezon. A avut multe ocazii, s-a pierdut, a revenit, pînă la urmă a reuşit. "E o problemă de încredere, ştiu asta, nu mai cîştig atîtea meciuri cum făceam în urmă cu 2-3 ani. Lucrurile încep acum să se lege. Uneori nu merge, dar simt că sînt pe calea cea bună", a explicat Victor, 27 de ani. E un tip hotărît, un pic repezit, căruia i se umezesc însă ochii atunci cînd vorbeşte despre ţară şi despre compatrioţi.
- Victor, la noi multă lume admiră spiritul de luptător al sportivilor sîrbi, dăruirea şi pasiunea. Cum explici tu această stare?
- Iugoslavia, apoi Serbia a reuşit rezultate multă vreme la sporturile de echipă. Am avut baschet, volei, handbal, polo şi doar de 5-6 ani a devenit şi tenisul o disciplină mai importantă. Noi însă încercăm întotdeauna să dăm ce avem mai bun cînd sîntem pe teren. În ultimii 10-20 de ani, naţiunea noastră a trecut prin perioade dificile, iar oamenii se bucură atunci cînd sportivii aduc trofee. De aceea vrem să cîştigăm mereu şi pentru că aşa sîntem recunoscuţi mai mult în afară. E greu de explicat cum s-a întîmplat în tenis, nu am avut sponsori, nu am avut facilităţi, dar probabil că am vrut mai mult decît alţii. E plusul pe care îl avem. Ne place să jucăm pentru ţara noastră.
- Ai spus că una dintre distracţiile tale favorite e să te dai în montagne russe. Ai făcut asta recent?
- Da, chiar acum o lună, la Orlando, în Florida. Am vizitat parcul Universal împreună cu prietena mea şi
