Orchestra Naţională de Tineret se reuneşte pentru a doua oară în România.Această orchestră e genul de instituţie care pe alte meleaguri ar provoca un lanţ coerent de iniţiative, articulate într-un mecanism durabil, care să facă faţă chiar şi unei crize. Este acel tip de organism artistic colectiv care reprezintă chintesenţa optimismului. A încrederii într-un viitor. Mai bun, desigur. Este o entitate artistică pe care nu puţine ţări îşi doresc să o aibă, iar dacă o au, să fie comparabilă cu cea pe care am ascultat-o la Ateneul Român sub numele de Orchestra Naţională de Tineret din România.
Cine a avut ocazia de a vedea cu câtă mândrie locală îşi prezintă cei din lumea anglo-saxonă chiar şi cele mai modeste ansambluri muzicale de tineret nu poate fi nepăsător la potenţialul pe care această orchestră îl are în peisajul cultural naţional şi chiar regional.
Graţie aceloraşi puţini care, la iniţiativa violoncelistului, profesorului, promotorului Marin Cazacu au înfiinţat şi au motivat existenţa acestei orchestre, ne-am putut bucura şi anul acesta de existenţa ei în cadrul Festivalului „Enescu şi muzica lumii”, organizat de Primăria Sinaia, Fundaţia „Prietenii muzicii” Serafim Antropov şi Centrul European de Cultură Sinaia, cu desfăşurare pe toată Valea Prahovei, dar şi la Bucureşti, la Ateneul Român.
Cu un efectiv mărit, orchestra a fost din nou pregătită în cantonamentul de la Sinaia de o echipă de profesori-maeştri. Parte din ei sunt muzicieni care desfăşoară o meritorie carieră în străinătate, cum este cazul violonistului Liviu Prunaru, violistului Marius Nichiteanu sau contrabasistului Dorin Marc, ceilalţi sunt nume care în peisajul cultural autohton nu mai au nevoie de nicio prezentare, cum este cazul solistului Filarmonicii „George Enescu“, violoncelistul Marin Cazacu sau cel al lui Adrian Petrescu, prim-oboist al aceleiaşi o
