În campania pentru Euro 2012, „tricolorii“ îşi vor măsura forţele cu o naţională care acum 18 ani nu exista în fotbal. „Dragonii" din Bosnia au ajuns o naţională demnă de luat în seamă, depăşind dificilul moment istoric creat de dezmembrarea Iugoslaviei şi de sângerosul război intern din perioada 1992-1995.
În vara lui 1994, când „Generaţia de aur" a României atingea apogeul performanţelor la Mondialul american, fiind la un pas de semifinale, Bosnia abia se năştea ca naţiune. Într-o regiune măcinată de conflicte interetnice, fotbalul a fost sugrumat total: cluburile şi-au întrerupt activitatea, iar suporterii au trecut din peluze în tranşee.
Acum, în 2010, România şi Bosnia s-au intersectat în drumul către Euro 2012, într-un moment în care balanţa valorică dintre cele două naţionale s-a echilibrat. Mai mult, casele de pariuri îi văd favoriţi pe bosniaci în cursa pentru locul doi, iar cel mai scump jucător din lotul "dragonilor", atacantul Dzeko, este cotat la 40 de milioane de euro, sumă care n-a fost atinsă vreodată de un jucător român. Greu de explicat această ascensiune, ţinând cont de haosul ce a însoţit fotbalul din Bosnia în ultima vreme.
La început aveau trei campionate interne!
Primul deceniu din istoria fotbalului bosniac (1992-2002) nu avea cum să ocolească realitatea politică din fostul spaţiu iugoslav. Astfel, războiul început în 1992 între croaţi, sârbi şi musulmanii bosniaci a generat crearea a trei campionate distincte. Acestea s-au unit într-o singură ligă abia în 2002, însă rivalitatea etnică din cadrul Federaţiei s-a menţinut şi astăzi. Astfel, Forul de la Sarajevo are trei preşedinţi care se rotesc în funcţie la fiecare şase luni!
Federaţia bosniacă este etichetată ca una coruptă şi incompetentă, la conducere ajungând persoane fără nicio legătură cu fotbalul. Cel mai bun exemplu este Iljo Dominkovici, preşedintele
