Excedat de atacurile împotriva dlui Ungureanu, poate cuprins şi de un fel de patriotism local, mă gândisem să-i acord o perioadă de graţie de circa două luni, cât să-şi clarifice fişa postului şi să-şi omogenizeze echipa.

Destul de excedat de atacurile împotriva dlui Ungureanu, de dinaintea confirmării de către Parlament în calitate de premier, dar care au urmat acesteia, poate cuprins şi de un acces de patriotism local, mă gândisem să instaurez un fel moratoriu, să-i acord o perioadă de graţie de circa două luni, timp necesar să-şi clarifice fişa postului şi să-şi omogenizeze echipa. Ajunsesem la gândul acesta şi sub influenţa unui articol de pe blogul lui Dorin Tudoran, care socotea că mai important decât trecutul omului - mai ales că nu toate informaţiile care au circulat erau exacte, multe fiind false de-a dreptul, altele neverificabile - este ceea ce va face el în noua postură, de şef al Executivului. Din păcate, trebuie să întrerup moratoriul sau, măcar, să fac o pauză în interiorul acestuia. N-aş fi vrut să fac asta dar, din păcate, primul pas în guvernare al noului prim-ministru a fost unul cu stângul.

Parcă este un blestem la liderii noştri politici să nu poată ieşi din paradigma ceauşistă. Cum ne amintim cu toţii, Tătuca vizita totul, de la „măreţele obiective", pe măsură de ce se ridicau la cer, nu doar la finalizare, până la fel de măreţele catastrofe: inundaţii, înzăpeziri, cutremure. De altfel, despre faptul că în 4 martie 1977 a fost cutremur în România, pe posturile noastre de radio şi televiziune am aflat abia a doua zi, când a revenit Tătuca din vizita în Africa de Nord, ca să ne dea vestea. Noroc că posturile străine au făcut-o fără să aştepte o asemenea aprobare! Ei, bine, modelul acesta a făcut pui! Dl Iliescu nu rata o calamitate, având, probabil în calitate de fost ministru ceauşist al apelor, o adevărată slăbiciune pentru inundaţii