Zece fotografi hispanici, în expoziţia de la Muzeul Naţional de Artă Contemporană, oferă o privire „de aproape“ asupra uneia dintre cele mai fascinante ţări europene. Lucrările dovedesc o stupefiantă varietate tematică şi stilistică, de la fotografii cu tradiţii catolice până la imagini concep-tuale, magrittiene, şi reflecţii asupra actului fotografiei.
Expoziţia, intitulată în original „Itinerarios Afines", este gândită pentru a prezenta o viziune asupra artei fotografice din Spania contemporană şi a fost intenţionată din start pentru a fi itinerată, prin reţeaua Institutelor Cervantes, în mai multe ţări ale lumii.
Oliva Maria Rubio, curatoarea expoziţiei, cea care a ales lucrările prezentate acum în spaţiile generoase de la etajul al II-lea al Muzeului Naţional de Artă Contemporană, spune că demersul său nu este altceva decât o „viziune subiectivă" asupra unui fenomen artistic foarte complex, iar cele zece nume de artişti la care s-a oprit au fost alese astfel încât să bifeze câteva criterii de bază.
Principalul scop al Olivei Maria Rubio a fost ca expoziţia sa să redea diversitatea care caracterizează peisajul fotografiei de artă hispanice, şi, într-adevăr, vizitatorul va observa că niciun artist nu seamănă cu altul. Fiecare are propria sa manieră de creaţie, propria tematică, propria viziune asupra artei fotografice, cei zece nu sunt, sub nicio formă, interşanjabili.
În primul rând, artiştii au fost aleşi din cele câteva generaţii perindate în Spania postbelică, de la cei născuţi la sfârşitul anilor '40, în plină dictatură franchistă, până la grupul celor născuţi în anii '60, în aceeaşi dictatură franchistă. Doi, în mod evident, curatoarea a dorit cât mai multe tehnici de creaţie posibile: fotografia (aparent) clasică a lui Ferran Freixa sau seria de portrete „optzeciste" a lui Alberto García-Alix stau fără nicio problemă alături