Pe lânga marii profitori care s-au instalat în fruntea ţării, la Revoluţie au existat şi alte categorii de oportunişti. Cei care, după ocuparea unor obiective în după-amiaza de 22 decembrie 1989, au refuzat să mai plece până nu li s-a dat şi lor ceva.
După prăbuşirea regimului ceauşist la 22 decembrie 1989, a urmat o perioadă haotică de care unii s-au grăbit să profite şi să se aranjeze pe viaţă. Este şi cazul lui Emil Cutean, un tânăr strungar reprofilat mai apoi în cascador la „Româniafilm" şi ajuns la Revoluţie în sediul Comitetului Central, în anturajul lui Dan Iosif. Viaţa lui Cutean s-a schimbat radical din acel moment: a devenit membru FSN, şi-a înfiinţat o asociaţie de revoluţionari şi a ajuns, peste ani, secretar de stat şi deputat în Parlamentul României.
„Eu am intrat în Comitetul Central pe 22 decembrie, la grămadă cu alţi revoluţionari. Majoritatea au plecat acasă când a venit seara, eu am rămas acolo cu Dan Iosif şi cu ceilalţi care se adunaseră pe lângă el. Am zis că am ocupat un obiectiv şi că plecăm numai când îl predăm cuiva. Pe 18 ianuarie s-au încheiat procese verbale, tot, şi am predat. Din 22 decembrie până în 18 ianuarie eu n-am plecat de acolo. Deja ne dăduseră legitimaţii de FSN. Noi, practic, administram Comitetul Central. Mâncam jos la cantină, se aducea mâncare de la Armată, eram organizaţi. Plus că începuseră să vină ajutoare şi ne ocupam şi cu distribuirea lor", povesteşte Cutean.
„Să ne dea ceva, nu să ne trimită acasă"
Revoluţionarii nu s-au lăsat însă înduplecaţi cu una cu două şi au pus condiţii ca să plece din CC: „Noi am protestat şi am zis că vrem să ni se dea ceva din moment ce am făcut Revoluţia, nu să ne trimită acasă. Şi au venit vreo trei persoane de la mai multe ministere ca să-i ia în evidenţă pe cei care vor să se angajeze în diferite domenii. Intrai într-o cameră şi ăştia te întrebau: «Unde vrei să