Din arderea cărbunelui în termocentrale rezultă un gaz ce conţine mercur care, prin intermediul ploii, ajunge în sol şi în ape, acumulându-se apoi în peşti, mai ales în cei

Din arderea cărbunelui în termocentrale rezultă un gaz ce conţine mercur care, prin intermediul ploii, ajunge în sol şi în ape, acumulându-se apoi în peşti, mai ales în cei oceanici

Peştele era considerat o sursă excelentă de proteine, fosfor, iod, proteine. În ultimii ani totuşi peştele a devenit ţinta îngrijorării nutriţioniştilor.

Argumentele pe care le aduc aceştia împotriva consumului de peşte, în special al peştelui oceanic, este faptul că aceste vertebrate marine acumulează, din cauza poluării, cantităţi însemnate de mercur.

Mai precis, metil-mercurul care provine, în principal, din arderea cărbunelui în termocentrale.

Statisticile informează că numai Statele Unite eliberează anual în atmosferă sute de tone de mercur. Purtat de vânt, mercurul se depune în ocean, unde este transformat de bacterii în metil-mercur. Peştii înghit plante cu metil-mercur, iar carnea lor devine toxică.

Una dintre principalele calităţi ale cărnii de peşte este conţinutul redus de grăsimi saturate. Ea este, în schimb, foarte bogată în acizi graşi polinesaturaţi de tip omega trei şi omega şase, de origine animală.

La ce ajută aceşti acizi polinesaturaţi? Studii de specialitate au demonstrat că un consum regulat de peşte conferă un grad ridicat de protecţie vaselor de sânge şi inimii.

De asemenea, unele boli care solicită sistemul imunitar, cum ar fi psoriazisul, astmul bronşic sau poliartrita reumatoidă pot fi ameliorate dacă persoanele suferinde se hotărăsc să mănânce mai mult peşte. Nu degeaba se spune că peştele "deşteaptă".

Dacă mamele lor au mâncat peşte în timpul sarcinii, copiii au o dezvoltare neuropsihică mai rapidă şi sunt mai inteligenţi. Şi băt