Vladimir Tismăneanu: “Între 22 şi 24 octombrie, Princeton University a organizat conferinţa despre anul revolutionar 1989: «The Global 1989: A New Generation».”
Printre participanţi s-au numărat Adam Michnik, Stephen Kotkin, Jan T. Gross, Breyten Breyten bach, Istvan Rev, Klaus Leggewie, Sean Wilentz, Vladimir Tismăneanu, Stanley D. Katz, Martin Butora, Paul Berman, Mark Kramer, Caterina Preda şi mulţi alţi, profesori, jurnalişti, doctoranzi, participanţi la evenimentele care au marcat decisiv istoria contemporană.
O discuţie fascinantă s-a purtat duminică, 24 octombrie, la conferinţa de la Princeton, în legătură cu destinul politic şi statutul epistemic a ceea ce s-a numit „sovietologie”. Nu a fost vorba în această direcţie istorico-politologică de o naraţiune dominantă (presupus partizană), menită sa justifice fobiile „complexului militar-industrial”.
Cunoscutul critic cultural Paul Berman, autorul volumului „Terror and Liberalism” (tradus în româneşte la editura Curtea Veche în colecţia „Constelaţii”), a avansat ipoteze extrem de incitante pe acest subiect.
Departe de a fi fost produsul exclusiv al Războiului Rece, cum se afirmă adeseori, sovietologia a demarat de fapt încă din anii '20. Cunoaşterea fenomenului sovietic ca expresie a noului sistem care a fost totalitarismul s-a datorat, în mare măsură, emigranţilor politici din Rusia (anarhişti, socialist-revoluţionari şi menşevici), apropiaţi de sindicatele americane şi de formaţiunile stângii anticomuniste. Berman a amintit rolul unei publicaţii precum “The New Leader”.
În intervenţia mea am reamintit contribuţiile clarificatoare (ştiinţific şi moral) ale unor Boris Nikolaevski, Robert Conquest, Boris Souvarine, Aleksandr Dallin, Adam Ulam, Henry Roberts, Leonard Shapiro, Raymond Aron, Zbigniew Brzezinski, Richard Pipes, Martin Malia. Când a scris