Dacă Victor Ponta ar fi pus mâna pe Emil Boc în plină şedinţă de guvern şi l-ar fi luat la bătaie, aşa cum a mărturisit că era să se întâmple?

Doctor în ştiinţe sociale la şcoala vieţii, Marian Vanghelie reuşeşte o analiză de excepţie a mediului politic pesedist aflat în febra apropiatului congres. Pe de o parte, ar fi „vagabonzii de bulevard", categorie în care autorul îşi plasează propria persoană. De cealaltă parte se situează „idioţii" care au fost la facultate, dar nu au învăţat nici măcar principiile elementare ale bunului simţ, fiind în stare să-şi vândă nevestele pentru o funcţie în partid. Deşi mulţi au făcut caz de spusele domnului Vanghelie, totuşi niciunul dintre colegii săi nu l-a contrazis pe fond. Teoretic, primarul de la 5 s-ar putea să aibă mare dreptate, lucru întărit cu putere de evoluţiile din PSD. „Idioţii" încearcă pe mai departe să-şi vândă „nevestele" până în ziua congresului, în timp ce „vagabonzii" se străduiesc să menţină preţurile pe o piaţă care tinde să se prăbuşească din cauza supraofertei de trădători. În această logică, PSD tinde să devină organismul politic perfect. Dacă toată lumea trădează, atunci nu mai există trădaţi. Nu mai sunt câştigători şi perdanţi, fiecare îşi atinge scopurile la un moment dat, pentru ca apoi totul să se ia de la capăt într-un joc perfect, etern şi fără miză.

Poate clasa politică românească să producă ceva mai palpitant decât atât? Evident, întotdeauna e loc şi de mai bine. Dacă Victor Ponta ar fi pus mâna pe Emil Boc în plină şedinţă de guvern şi l-ar fi luat la bătaie, aşa cum a mărturisit că era să se întâmple? Ce poate fi mai tare decât un premier fugărit pe scările Guvernului de unul dintre miniştrii săi cu un gabarit de două ori mai mare? Iar în spate, Videanu, Berceanu şi Blaga împărţindu-şi pumni cu Nica, Niţă şi Sârbu? E numai vina lui Dan Nica, vicepremier pe acea vreme, că a priv