Cand urmaresti ce se intampla in justitia romaneasca si modul in care taberele implicate incearca sa isi impuna propria varianta a realitatii, nu poate sa nu te incerce un puternic sentiment al ridicolului. Fiindca toate partile implicate au acelasi discurs: ceilalti sunt coruptii, ceilalti au interese proprii, eventual oligarhice sau nelegitime, ceilalti vor sa puna mana pe justitie si sa o foloseasca in interes propriu, ceilalti pun piedica dezvoltarii democratice a Romaniei. Prin urmare, este nevoie ca Romania sa scape de "ceilalti" si sa lase conducerea justitiei pe mana acuzatorilor, fiindca ei sunt cei care, fiind de buna-credinta, merita sa primeasca aceasta putere.

Dar ce inseamna a avea controlul asupra justitiei? Imi aduc aminte de un raport al Institutului PRO, care a trecut neasteptat de rapid prin agenda publica, fara a genera mari reactii la nivelul principalelor partide. Si asta in conditiile in care acel raport continea o informatie socanta: presedintele Basescu, in perioada mandatului sau de pana la referendum, a facut 1.211 schimbari in sistem, adica de aproape 20 de ori mai mult decat Ion Iliescu in propriul mandat. Era vorba de schimbari de procurori sau judecatori, operate la recomandarea ministrului de justitie. In cea mai mare parte a perioadei de timp analizate, ministrul de justitie era Monica Macovei. Toate aceste schimbari arata clar ca sistemul s-a schimbat major dupa 2004 incoace. Si, in realitate, aici identificam principala miza a intregii lupte, precum si motivatia pentru care partile implicate prefera sa nu intre in discutia adevarata si sa lupte mai degraba la suprafata, in zona de imagine. Este vorba de dorinta de a controla direct judecatorii si procurorii si de a-i folosi pe acestia in lupta politica. Toata lumea vede ca noul sistem este dominat de oameni numiti in ultimii ani de Traian Basescu. Dar aceasta situatie nu e