Campionatul a demarat în nota obişnuită. Calitatea fotbalului e limitată. Se joacă scrâşnindu-se din dinţi. Lipsesc inspiraţia, abilitatea şi harul jucătorilor de vis de pe alte meleaguri. Tribunele, dacă nu sunt golaşe cu de la sine putere, sunt deşertate de comisii federale absurde, care îşi imaginează că un derby ca Steaua – Urziceni poate să se desfăşoare în pustiu cu un singur privitor agitat şi pătimaş, numit Gigi Becali.

Mai iritantă decât calitatea modestă a partidelor a devenit însă atmosfera întrecerii. Căutând tehnicieni prin toate cotloanele lui Il Calcio, ne-am pricopsit cu un Napoli sau cu un Bonetti de care vrem să ne scuturăm.

Pe Napoli, care făcuse treabă la Craiova, l-au concediat rapid cei de la Braşov, nemulţumiţi de trufia sa, de exigenţele pedagogice gen şcoală de corecţie, ca şi de încăpăţânarea de a nu lega trei cuvinte în limba română.

S-ar părea că şi Bonetti e pe făraş, în ciuda scorului bogat de la Piatra Neamţ, ce poate deveni uneori un tărâm al Concordiei. Să ajungi să spui despre un acţionar al echipei că e un „porco”, în timp ce acesta te numeşte „broască râioasă”, este un lucru grav, scabros, compromiţător.

Ca să nu mai vorbim de Gigi, care urla „Hoţii!” de la loja oficială, ţintind în MM Stoica şi în Dan Petrescu. Adică într-un conducător versat, fost acolit. Şi într-un antrenor merituos, care cu ani în urmă intra pe poarta Stelei în timp ce Gigi lua lecţii de aritmetică numărând oile.