Dialogul este baza comuniunii. Lunar, voi deschide pe blog o sesiune de dialog cu dumneata, dragă frate cititorule. Fiind preot, cred că trebuie să urmez lui Hristos, care, în momente bine stabilite, dialoga cu cei din jur. Fie că aceştia îi erau ucenici, admiratori sau contestatari, Hristos a arătat tuturor puterea creatoare de comuniune a cuvântului.
N-am pretenţia ca le ştiu pe toate. Însă, cred că un dialog în spirit constructiv face bine ambelor părţi, aflate la „un pahar de vorbă” (în cazul de faţă, la o sesiune de aşternut cuvinte prin intermediul tastaturii). Căci ne putem hrăni nu numai cu alimentele de pe masă, ci şi cu cuvintele rostite în jurul ei. Sunt convins că am de aflat lucruri interesante de la cititori, tot aşa cum cred că pot fi de folos, măcar unora, în domeniul credinţei. Ce folos că eşti slujitor al Cuvântului, dacă nu slujeşti, prin cuvinte, şi oamenilor?
Deşi aparenţele sugerează că trăim în epoca atotştiinţei, rămân fidel unui cuvânt al Părinţilor duhovniceşti: Cine vrea să se mântuiască, cu întrebarea să călătorească. Deunăzi, l-am auzit şi pe domnul Pleşu afirmând, într-o conferinţă, că marea nenorocire a umanităţii va începe atunci când nu vom mai avea întrebări. Lipsa acestora duce la un bi-monolog, nu la dialog. Sau un dialog al surzilor,în care toţi vorbesc, dar nimeni nu mai ascultă. Drept urmare, tuturora li se pare că ştiu totul, însă în realitate, chestiunile sunt confuze şi haotice. Aşadar, dialogul are marele dar de a lămuri multe probleme încă neclare. Pare dificil un dialog în format text, dar sunt convins că el se poate desfăşura decent, în condiţiile tehnologice de astăzi.
Desigur, pentru aceasta trebuie respectate câteva reguli ale dialogului. Comuniunea nu se găseşte în certuri şi polemici inutile. Sf. Pavel atrăgea atenţia ucenicilor să nu se lase atraşi în cearta pe cuvinte ci să trăiască spre zi