Actorul James Gandolfini a încetat din viaţă, dar moştenirea sa rămâne. Tony Soprano, un cap de familie, dar şi un cap al mafiei americane, este considerat unul dintre cele mai bune personaje negative din istoria televiziunii americane, alături de alţi „ticăloşi“ celebri, precum J.R. Ewing din „Dallas“ şi Newman din „Seinfeld“. Însă şi cinematografia românească are „băieţii ei răi“.
Marele actor Gheorghe Dinică a jucat până când boala nu i-a mai permis să facă acest lucru. Ultimele sale apariţii au fost în seriale TV, dar publicul fusese cucerit cu mult înainte, pe când maestrul dădea viaţă unor personaje memorabile. Consacrat în roluri negative, Gheorghe Dinică l-a interpretat pe legionarul Paraipan, în celebrele pelicule „Un comisar acuză“ (1974) şi „Revanşa“ (1978), regizate de Sergiu Nicolaescu. Lăscărică („Cu mâinile curate“, 1972) este un alt personaj memorabil.
Chiar şi cei care nu au văzut filmele lui Nicolaescu au auzit sau au folosit măcar o dată fraza „Nu trage dom Semaca, sunt eu Lăscărică“. Replica e intrată deja în vocabularul uzual, numai că a fost preluată într-o formă uşor modificată. De fapt, în filmul „Cu mâinile curate“, Gheorghe Dinică, spune: „Dom’ Semaca, eu sunt, Lăscărică... Dom’ Semaca va rog să credeţi că nu v-am trădat. Am fost adus aici cu forţa. Vă rog să credeţi dom’ Semaca!“.
Diplomatul din filmul „Prin cenuşa imperiului“, un personaj caracterizat prin perfidie, orgoliu şi cinism a întărit reputaţia de „rău“ a lui Gheorghe Dinică.
„Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte poamană“. Era Pavel Puiuţ, omul care făcea avere pe seama cerşetorilor, un personaj interpretat magistral de actor în pelicula „Filantropica“.
Ştefan Bănică jr a fost băiatul rău din serialul „Băieţi buni“, difuzat la Pro TV. Actorul a abordat o imagine cu totul diferită de cea cu care şi-a obişnuit publicul în conce
