E timpul ca sacrificiile populaţiei să fie recompensate printr-un nou model de dezvoltare economică.
Deciziile Curţii Constituţionale asigură o vacanţă fără griji pentru Guvernul Boc în zilele Anului Nou. Premierul bifează obiectivele asumate, cum ar fi bugetul şi legile salarizării, astfel încât poate raporta la FMI că misiunea este îndeplinită.
Chiar aşa să fie? Bugetul arată ce se va întâmpla în România anul viitor. Austeritate, reduceri de personal, recuperare salarială în domeniul public la jumătate faţă de ceea ce s-a tăiat, creştere economică foarte timidă, de 1,5%. În realitate, 2011 arată mai degrabă o stagnare a crizei, decât o relansare economică.
Guvernanţii afirmă că ajustările dure din 2010 au prevenit un derapaj financiar major. Este adevărat, dar nu suficient. Dacă aceste măsuri au oprit majorarea incontrolabilă a unor deficite, creşterea economică preconizată este fără efecte, nici asupra veniturilor populaţiei, nici în ceea ce priveşte piaţa muncii. România are nevoie de mult mai mult pentru a supravieţui economic în lumea postcriză. Cauza profundă a decalajelor faţă de ţările Uniunii Europene stă în lipsa de competitivitate şi de productivitate.
Dacă am reuşit să oprim derapajul prin măsuri care au fost trecute în sarcina celor mai sărace şi mai vulnerabile categorii ale populaţiei, e timpul ca aceste sacrificii să fie recompensate. Iar recompensa pentru oamenii care au suportat cele mai dure măsuri de austeritate din Europa nu poate fi decât un alt model de dezvoltare economică pentru România. Indiferent de apariţia crizei mondiale, ceea ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani în economie tot într-o situaţie de maximă dificultate ne-ar fi dus. Criza mondială doar a grăbit lucrurile prin tăierea fluxurilor de capital care alimentau un consum în mod vădit nesustenabil. Am putea să o luăm de la capăt sau să ne propunem alt
