Societatea tradiţională românească se confruntă cu mari lacune în privinţa educaţiei sexuale a copiilor; părinţii încă le spun celor mici că sunt aduşi pe lume de barză. Sursa: Adi Pîclișan
Pentru mare parte dintre copiii români, educaţia sexuală este subiect tabu. În vreme ce, în ţările civilizate, această instruire începe la grădiniţă, încă de acum două decenii, la noi, foarte mulţi copii află cum vin pe lume numai din înjurăturile picante ale vecinilor.
Mai mult, atunci când îşi abordează părinţii asupra acestui subiect, sunt fie minţiţi cu replici de genul „te-a adus barza” sau „te-am cumpărat de la magazin”, fie sunt apostrofaţi şi pedepsiţi pentru că vor să vorbească „prostii”.
Mentalităţi învechite
Autorităţile naţionale de protecţie a copilului nu deţin în momentul actual niciun studiu relevant cu privire la modul în care se face educaţia sexuală în rândul celor mici şi nici măcar nu-şi pun problema efectelor devastatoare pe care lipsta acesteia le va genera. De exemplu, peste o mie de copii sunt, oficial, abuzaţi sexual anual, iar un număr similar de minore devin mămici.
Mai mult, responsabilii din domeniu dau tonul spre o orientare defectă: consideră nepotrivite practici uzuale, bazate pe cercetări îndelungi în alte ţări civilizate. De exemplu, în Marea Britanie, Danemarca, Germania, Franţa sau Canada, educaţia sexuală a copilului este la ordinea zilei, începe la grădiniţă, părinţii sunt instruiţi să o facă, au la dispoziţie o întreagă bibliografie ajutătoare.
La noi, încă din vârful instituţiilor care ar trebui să susţină un astfel de demers se spune „stop”, pe motiv că e „nepotrivit” sau „ruşinos” să-i explici unui prunc de 4 ani că e rodul iubirii părinţilor săi, că nu l-a adus barza, ci a fost conceput de mama şi de tatăl său, că a fost apoi născut, după ce nouă luni a crescut