O familie de nevoiaşi din Sulina şi zeci de vaci şi de câini, luptându-se zilnic pentru singura sursă de hrană care vine odată cu deşeurile colectate de la localnici. Aşa arată rampa de gunoi a oraşului. Un singur tractor agricol, de peste 25 de ani vechime, colectează în fiecare zi tonele de gunoaie generate de una dintre cele mai vizitate zone turistice ale ţării. „Suntem ai nimănui...” Aceasta a fost replica primului om cu care am stat de vorbă, odată ajunşi în Sulina. Zeci de ani în care s-au planificat investiţii şi s-au blocat proiecte, atât au curaj să spună oamenii, de teamă ca vorbele lor să nu ajungă la urechea primarului.

Localnicii n-au habar despre câţi bani „învârt” instituţiile publice, ei conştientizează doar că trăiesc într-un oraş primitiv, în care nevoile existenţiale le sunt parţial satisfăcute. O dovadă în favoarea acestei afirmaţii a venit în urma vizitei la locul unde ajung deşeurile populaţiei din Sulina.

Realităţile nefardate ale unui oraş din Deltă

În extrasezon, în micul oraş de pe malul Dunării nu auzi decât roţile bicicletelor, ciocanele care bat cuie în scheletul viitoarelor vile şi zgomotul supărător făcut de tractorul pentru colectarea gunoaielor.

Acesta din urmă constituie singurul utilaj care se ocupă de reziduurile generate în gospodării. Zilnic, tractorul, a cărui utilitate iniţială a fost în munca agricolă, strânge gunoiul de pe una dintre cele şase străzi principale ale Sulinei, paralele cu Dunărea. Duminica este singura zi din săptămână în care se odihnesc cei patru oameni care se ocupă de deşeuri.

Transport cu năbădăi

Cu chiu, cu vai, aceştia colectează de la localnici, de luni până sâmbătă, două remorci cu gunoaie menajere, a câte zece tone fiecare, pentru un salariu de 600 de lei pe lună. Strângerea deşeurilor de la casele de pe o singură