Despre Ştefan cel Mare, domn al Moldovei între 1457 şi 1504, se spune că a fost apărătorul creştinătăţii, al Europei împotriva turcilor şi a islamului. A fost un adevărat „atlet al credinţei creştine“, după cum îl caracteriza chiar Papa Sixt al VI-lea într-o scrisoare redactată chiar în perioada războaielor lui Ştefan cel Mare cu turcii.
Manualele de istorie, cărţile şi studiile ştiinţifice, precum şi filmele dedicate marelui nostru domnitor ne prezintă în unanimitate această imagine eroică de apărător al creştinătăţii. Figura lui Ştefan cel Mare a devenit sinonimă cu epopeea poporului român, care s-a sacrificat pe altarul credinţei creştine în lupta împotriva necredincioşilor turci. Şi totuşi, a apărat Ştefan cel Mare creştinătatea?
Primele contacte ale moldovenilor cu turcii, din punct de vedere politic şi militar, au fost mult mai târzii decât cele ale Ţării Româneşti, care, după 1393, s-a aflat adesea sub presiunea otomană. În 1412, cu ocazia Tratatului de la Lublin, încheiat de regele Poloniei, Vladislav Jagello, cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, a existat un act adiacent „secret“ care prevedea împărţirea Moldovei între cele două puteri în cazul în care Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei, nu ar fi participat la o planificată cruciadă împotriva turcilor, relatează historia.ro
Mai citeşte:
«Filmele istorice româneşti sunt pline de minciuni!»
Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş, duşmani de moarte
Clişeele istorice folosite în descrierea lui Ştefan cel Mare VIDEO
Constantin Brâncoveanu, mai sfânt decât Ștefan cel Mare?
Documentul a fost un compromis între cei doi regi pentru împărţirea Moldovei în zone de influenţă, deoarece suveranul polonez era suzeran al domnitorului român, în timp ce regele maghiar doar ridicase pretenţii. Înţelegerea de la Lublin dovedeşte că domnul Moldovei arăta în acea vreme c
